Skip to content

Poveste de seara

August 12, 2009

psycho3

Recenzia Cameliei:

“Femeia se apropie de pat, de capul lui Dan si ii sopteste „Vei primi ce meriti, mi-ai ucis fiul. Singurul meu fiu…a avut grija de sora ta bine de tot…a violat-o…a torturat-o..

[…]

Peretii sunt scrijeliti de unghii iar in unele parti chiar se pot vedea unghii infipte in var si urme de sange. In raza vizuala a lui Dan este si lumanarea care sta langa o carte neagra. Biblia satanica. De partea cealalta a cartii sunt asezate un topor si un cutit.”

O Poveste de Seara , cu suspans si imprevizibil, in care simti fiecare cuvant citit, pana ajungi sa intelegi drama lui Dan. Ramai fascinat de puterea detaliilor ce iti descriu intamplarile si mergi chiar tu, dintr-o camera intr-alta pana la final. Uiti de timp si urmaresti cu nerabdare randurile paginii.

Povestea vie a unei lumi diabolice, scrisa de Tanaku -Vadim Nicolescu, de la care asteptam si alte demonstratii de talent!

Trebuie rabdare.

Se uita la ceas….14.34..se aseaza iar in fund, lasandu-se rezemat pe peretele captusit cu acel buretele moale..se uita cu foame la lumina care intra in celula spitalului in care se afla el..”Cum am ajuns aici?Cum…de ce? De ce ea?Eu..ar fi trebuit sa nu , sa ma abtin…dar nu am putut…daca sunt pedepsit pentru ceva ce am facut..atunci de ce si ea? Sora mea…nenorocitul…dar trebuia sa il omor, de ce nu ma inteleg?Nu am vrut, nu am putut sa ma abtin…ma vor intelege, sunt sigur de asta. Voi scapa…” Durerea piciorului incepe sa se accentueze..”Mai bine muream…mai bine ..nu a vrut sa ma omoare..daca ma omora?..Doamne ajuta-ma..te rog..fa-i sa ma creada!”. Se aud pasi pe coridor. Usa se deschide si intra insotit de un gardian un tip imbracat in costum, cu o servieta. Cand a intrat, un zambet ciudat a aparut pe fata lui dar cand a vazut ca Dan se uita la el, a disparut. „Nu este nevoie sa stai aici, poti sa astepti afara, de fapt chiar ar fi mai bine!” spuse tipul gardianului. Gardianul iese afara. Dan, de cum intrase acest tip, incercase sa se ridice in picioare, ca un gest de politete, dar geaca lui de un alb murdar care ii tinea mainile foarte bine prinse il impiedica. A continuat, dar incercand, a alunecat cazand exact pe piciorul ranit, facandu-l sa tipe de durerea care pentru un moment l-a facut sa isi doreasca sa fie mort. In acest timp, tipul se indrapta catre coltul indepartat al camerei parca nepasandu-i de tipatul lui Dan. Dupa ce se opreste, se uita la el: „Buna ziua domnule Laur, eu sunt avocatul dumneavoastra, ales din oficiu, am venit aici sa colectez datele care ii vor ajuta pe politisti sa rezolve cazul, sa inteleaga mai bine crimele. Ma cheama Bogdan Marius.”
„Nu am fost eu de vina, am spus si politiei. Nu eu am omorat-o, eu am ..”
„Desigur domnule Dan..dar ce ar fi sa o luam de la inceput? Cu cat mai bine, si mai detaliat desigur imi veti povesti, cu atat mai bine voi putea sa va ajut. S-a purtat bine cu dumneavoastra personalul spitalului? Va simtiti bine?”
„Sunt intr-un spital de nebuni..CUM CREZI CA MA SIMT?…cum am ajuns aici? Si de ce sunt aici? Inteleg..intr-o inchisoare, dar de ce sunt in camasa de forta? Nu sunt nebun, trebuie sa ma crezi. A fost o scapare..o clipa de nebunie, acum nu sunt nebun. Nu sunt nebun..Doamne!”
„Domnule Dan, eu va inteleg frustrarea, dar sunt aici sa va ajut. In legatura cu acest loc..decizia politiei a fost ca sunteti probabil prea periculos sa va ….tina in inchisoare. Politia v-a gasit in pivnitza, acolo unde au fost facute crimele. Si ati fost dus mai intai la spital pentru a va ingriji piciorul apoi…aici. Lasati-ma sa va ajut. Spune-ti-mi tot. De la inceput!”
„..Totul a inceput in acea vineri…stiti..eu si sora mea traim intr-un apartament, singuri, parintii nostrii au murit. De atunci ne purtam unul altuia de grija.”
„Inteleg..sora dumneavoastra ce varsta avea?”
„22 de ani..eu 25. Intotdeauna am fost mai grijului..fratele mai mare..aveam o responsabilitate..” Si incepe sa se zbata si sa se loveasca frenetic cu capul de peretele captusit…
„Va rog, calmati-va, incercati sa imi povestiti, calmati-va pentru binele dumneavoastra. Daca va agitati iar vor veni sa va …calmeze, si atunci eu nu voi mai putea sa iau datele de la dumneavoastra”
Gardianul de la usa, cand a auzit reactia lui Dan a fugit sa cheme doctorul.
„Datele??? Asta te intereseaza pe tine nu?? Ca sunt aici, intr-un spital de nebuni, ca nu am facut eu cele doua crime? Nu.. nu te intereseaza?” Apoi este intrerupt de cei doi gardieni care dau buzna in camera si il imobilizeaza in timp ce un doctor ii face o injectie de calmare. In timp ce Dan se chinuie sa se miste, doctorul: „Nu te calmezi da? Domnul a venit aici sa te ajute si tu ce faci? Vrei sa faci o vizita la electroterapie presupun!”. Aceasta ultima fraza a fost spusa de doctor pe un ton foarte autoritar ce ii zgudui si mai mult mintea ingandurata. Dan s-a calmat si s-a conformat sa „primeasca” injectia. In momentul acela se calmeaza, dar nu de frica…prin cata durere a trecut acum chiar incepe sa nu ii mai pese de ea, vrea ca totul sa se termine. „Cum am ajuns?Unde am ajuns?Nu trebuia sa se intample asa, asta e una din intamplarile pe care le vezi la stirile de la ora 5, si intotdeauna la altii..” Se spune ca speranta moare ultima iar sfarsitul ei se intrepatrunde cu sfarsitul constiintei umane, iar Dan experimenteaza o mie de ganduri intr-un timp atat de scurt…o injectie si acea injectie ii ia si ultima parte de demnitate si liniste sufleteasca pe care spera ca poate sa o pastreze pana cand cineva in sfarsit va fi de partea lui si va afla adevarul depre cele 2 crime.
„Da…vedeti domnule Dan? Ati irosit timpul amandurora. Acum va trebui sa vin maine. Veti mai sta inca o noapte aici, probabil nu va cunoasteti interesul.” Isi ia servieta si pleaca avand o privire total nepasatoare catre Dan, care statea neputincios rezemat de podea, cu gura deschisa, si cu privirea deznadajduita spre acea fereastra cu gratii care nici nu mai dadea acum lumina. Acum singur, in celula de spital..avand corpul amortit si mintea incetosata: ”Doamne..nu…” inchide ochii si adoarme. Viseaza ca se afla iar in camera crimei, in subsolul umanitatii, acolo unde Dumnezeu nu a existat niciodata. Iar sora lui e asa cum a vazut-o in acea vineri..o fata frumoasa, fericita..stand deasupra cadavrului ei. „E numai vina ta Dane…de ce ai lasat asta sa se intample? Le-ai promis parintilor ca vei avea grija de mine, mi-ai promis mie…meriti tot! Tot ce ti se intampla acum! Vei muri, Dane. Te vor ucide…” Si el sta intr-un colt, ghemuit, incearca sa ii raspunda dar deschizand gura nu iese nici un sunet..apoi priveste in sus, spre tavan, acesta dispare si cel mai frumos cer, senin si luminos apare, dar lumina lui nu intra si in camera, lasand bezna si mirosul de cadavru descompus sa existe. Din cer se coboara cineva, si Dan simte ca e Dumnezeu, si incearca sa se ridice dar atunci simte ca e legat in lanturi. Acea fiinta de sus ajunge langa el si chipul ii era numai lumina…il mangaie pe fata pe Dan, care incepe sa planga, si mirosul acela dispare. Dan aude de la aceasta fiinta „Te iubesc, va iubesc pe toti!” si recunoscand vocea, se uita speriat la fata fiintei care se schimbase in cea a criminalului. Incearca sa scape, sa se ridice sa il omoare dar lanturile se strang pe corpul lui, durerea piciorului apare si atunci …se trezeste in aceeasi camera de spital, unde tot e bezna. Se afla pe podea si saliva care ii cursese din gura i se uscase pe fata. Piciorul il doare, si totusi nu e sigur daca mai viseza, daca e in camera de spital, daca mai e in camera masacrului sau daca el mai e in toate mintile. Se ghemuieste intr-un colt si geme de durere..si atunci gandurile il chinuie iar..”Iarta-ma…iarta-ma…nu trebuia sa fie asa, nu trebuia sa te las singura in acea vineri..Dumnezeu ma va ajuta..” Si atunci isi aminteste ce era scrijelit pe peretele camerei crimei…„Dar Dumnezeu nu mai este cu mine…ma uraste…m-a parasit. Dumnezeu nu exista, si daca exista ma uraste, ne uraste pe toti, unde este Dumnezeu in lumea asta? Ar putea el sa lase ca asa ceva sa se intample unei fiinte atat de bune?…Ioana..iarta-ma! Lumea asta…vreau sa mor Doamne!Te rog, daca existi ,daca ti-a pasat vreodata de mine…IA-MA!” ultimul cuvant pe care l-a tipat a trezit alti pacienti, acestia incepand sa tipe si ei, sa se loveasca si sa sara scotand zgomote infernale care ii accentueaza starea lui de disperare. „TACETI, TOTI! Lasati-ma sa ies de aici! NU EU!” Iar apoi in soapta: ”Nu eu…nu eu…el…Ioana..trebuia sa mor!” Adoarme iar…mort de oboseala..

Sunetul metalic al usii deschise de gardian il trezeste. Isi deschide cu greu ochii si incearca sa se uite cine intra dar incepe sa il doara. Aude pasi prin camera si isi da seama ca e cel care l-a „vizitat” si ieri. Ochii incep sa se obisnuiasca cu lumina dar inca nu complet…cand aude: „Buna ziua, sunt eu, Bogdan Marius, cel care..de fapt singurul care iti va face vizite de acum in colo. Sunteti pregatit domnule Dan?” Acestea fiind spuse pe un ton enervant lasand impresia ca Dan ii pierde timpul domnului Marius. „Chiar nu avem toata ziua la dispozitie, stiti, ar fi bine sa incepeti”. Auzind acestea ,Dan, isi pierde cumpatul dar inante sa zica ceva..”Usor…usor, linistiti-va! Nu am vrea sa mai pierdem inca o zi nu-i asa? E mai bine ca dumneavoastra sa ramaneti calm si sa povestiti totul.”

„Bine… bine…oricum…” si da din cap deznadajduit. „Nu mai scap..tu care ar trebui sa ma ajuti, nici macar tu nu ma crezi asa-i? Iti pasa doar sa iti iei datele..sa ai o poveste buna..eroul orasului?” Marius zambeste…tace putin si apoi revine: ”Interesul de serviciu…desigur. Oricum, ramasesem ieri la…?Ah, da…acea vineri, imi povesteati de sora dumneavoastra…”
„Da..da, acea vineri..era seara, era ora 10 parca… in momentul in care am ajuns acasa si urma sa plec cu Ioana la un bar impreuna cu prietenii nostri comuni, e…era un obicei al nostru, in fiecare vineri. Ioana avea inca o prietena , foarte buna prietena cu care mai statea vinerile in care nu vroia sa mearga cu noi…Am ajuns acasa si ea nu era, si mi s-a parut foarte ciudat, caci ea trebuia ca la ora 8 maxim sa fie acasa, si apoi urma sa plecam amandoi. Am intrat in casa, si am vazut ca nu trecuse deloc pe acasa de la munca!”
„Dar cum v-ati dat seama ca nu trecuse pe acasa?”
„Ah…pe aragaz, nici o tava, nici o oala, de obicei incalzeste mancare pentru amandoi, iar acum nu era nimic. Mi s-a parut ciudat, dar m-am gandit ca este la prietena ei.”
„Dar totusi nu ati sunat-o…poate se …”intamplase ceva grav!” tipul zambeste…Dan vede zambetul sfidator dar continua…”Nu…nu am sunat-o…sora mea e mai libertina…nu era prima data cand s-a dus la prietena ei fara sa imi lase un bilet. Intotdeauna obisnuia sa imi spuna la intoarcere: am fost la Anca, offf..cum ma distrez si eu hopa suni tu! Eu asa iti fac cand esti cu baietii? Bine, dar…tu nu prea iesi cu baietii…ar trebui totusi sa te mai distrezi si tu. O sa ajungi..fata batrana!”
„Aha…inteleg..continuati!”
„Dupa cum spuneam, in seara aceea m-am dus cu prietenii la bar, am stat pana la ora …1…iar apoi am ajuns acasa..Ioana nu era.”
„Si totusi nu ati facut nimic, nu v-ati ingrijorat, nu ati sunat-o?!”
„V-am zis, intotdeauna se intoarce a doua zi, dupa ora 12 si…” Marius spune peste el: ”Si a doua zi?”
„A doua zi am sunat-o mai pe seara… telefonul suna dar nu a raspuns nimeni. Apoi am sunat-o pe Anca de unde am aflat ca Ioana nu a fost la ea. M-am dus la politie si in urmatoarele zile am cautat-o disperat, am renuntat la slujba pentru a avea mai mult timp la dispozitie ca sa o caut..” In ochii lui Dan incep sa apara lacrimi…
„Ati spus ca ati raportat disparitia la politie, ce a aflat politia?”
„Politia….politia?? Politia este incompetenta!! NU LE PASA!!! Pentru o zi s-au mobilizat. Ce au facut? Au intrebat vecinii…si apoi gata..mi-au spus sa stau linistit ca poate sora mea e la altcineva…ca se va intoarce…apoi cu timpul au inceput sa imi spuna ca nu prea au ce face, se petrec 40 de cazuri de disparitii pe saptamana si ei nu pot avea grija de toate…nu le pasa…de ce le-ar pasa? Nimeni nu tine la nimeni, nu cred si nu le pasa de nimeni si de nimic!” spuse Dan, aproape tipand..”Si singurul lucru care l-au aflat ei e ca in fata casei noastre, in ziua aceea, a fost parcata o dubita neagra…si atat!” Nervii incepusera sa il cuprinda si simte ca daca ar putea ar darma usa si ar fugi catre acea casa unde s-a petrecut totul.
„Continuati!”
„A treia zi ma intorceam acasa…seara, toata ziua fiind la sectia de politie, unde i-am tocat la cap sa faca ceva sa… m-au pus intr-o sala de asteptare unde am stat ca prostul o zi intreaga, numai ca sa „ii las pe ei sa lucreze”ce…ce…(moment de tacere) Si spre surprinderea mea, cand am ajuns in fata casei, am vazut parcata o dubita neagra si atunci am stiut!” Si se uita fix la Marius: „Am stiut asa cum stii ca anumite lucruri o sa se intample!”
„Ce? Ce ati stiut?”
„Am stiut, am simtit ca era dubita cu care a fost rapita Ioana…”
„Ati…stiut…” Marius il priveste intrebator pe Dan, ceea ce il face pe Dan sa se simta si mai paranoic…
„Nu stiam…adica am simti… intelegeti, nu? Adica…nu stiu cum sa explic!” Marius adopta o expresie faciala rece…Dan observa aceasta privire si un fior rece ii cuprinde corpul imobilizat aproape total de camasa de forta.
„Nu am stiut…adica nu am vazut niciodata dubita aceea pana…” si este intrerupt de Marius „Continuati, ce ati facut dupa?” Dan trage aer in piept si apoi il da afara cuprins de deznadejde…simte ca Marius nu il crede, simte, si privirea aceea rece a lui ii ingheata increderea. Simte ca nu e crezut si totusi trebuie sa continue…daca ar putea…daca ar putea sa-l faca pe Marius sa vada cu ochii mintii lui, i-ar arata tot adevarul…prin tot ce a trecut el..dar apoi ii vine in minte gandul…”Daca nu e asta adevarul? Daca sunt…nebun? Daca eu chiar am facut crimele alea…sau totul este in imaginatia mea…oare…sunt nebun?” Aceaste ganduri ii scrijelesc mintea, lasand in camera o liniste apasatoare dar care este sparta de Marius: ”Domnule Dan, va rog, continuati!” Auzind asta, Dan isi strange picioarele aproape de a fi ghemuit si continua: „M-am apropiat de dubita..”
„Ce doreati sa faceti?”
„Nu stiu..aveam mintea goala…in momentul ala simteam numai ca vreau si ca trebuia sa ma apropii de dubita, sa vad, sa vad cine e acolo, cine e el!”
„Care el?”
„Soferul…criminalul, cel care a ucis-o pe Ioana!”
„Aha… inteleg… si vroiati sa il ucideti, nu?”
„Aa… daca era el… adica… da… nu stiu… nu m-am gandit la asta ,vroiam doar sa…vad…”
„Vroiati sa ucideti un om nevinovat care se intampla sa aiba o dubita neagra…”
„Nu, nu un om nevinovat, dar nu intelegeti…era el, adica…simteam eu asta…si” e intrerupt de „Continuati!”
„M-am apropiat de masina…era toata neagra, si geamurile erau vopsite cu negru. Pe interior avea lipita banda adeziva…din interior venea un miros de…un miros inchis…un miros care nu il mai simtisem pana atunci…am inaintat sa vad cine e la volan…si cand am ajuns, era goala. M-am uitat prin geamul care era pe jumatate lasat in jos. Erau multe role de banda adeziva…si o sticla plina cu un lichid, iar pe jos bucati de funie. Am auzit niste pasi in spatele meu, si am vazut in geam umbra cuiva si apoi nu mai stiu…”
In usa celulei s-a auzit un ciocanit puternic. Gardianul a intrat si i-a facut semn lui Marius ca timpul s-a terminat. „Ma scuzi, Domnule Dan, nu pot sa mai stau, orele de vizita s-au terminat. Voi reveni maine. Vedeti ca se poate? Trebuie sa fiti calm si pe viitor. La revedere!” Domnul Marius pleca si Dan ramane iar singur in celula…venise iar seara si luminile nu erau aprinse. Pe hol, liniste…
Frigul dar si intunericul il fac pe Dan sa se ghemuiasca iar in colt, incercand sa se concentreze asupra ferestrei pentru a isi tine gandurile la departare. Ii este frica sa mai adoarma, ii e frica sa mai viseze, si incearca acum cu disperare sa isi tina ochii deschisi si mintea cat se poate de limpede…dar aude pasi pe hol, ceea ce e ciudat deoarece luminile toate sunt stinse, si de obicei nici gardienii, nici doctorii nu umbla pe holuri la orele alea. Pasii par ca se apropie de usa celulei care acum este total cufundata in intuneric. Un fior de frica il cuprinde pe Dan cand pe langa acei pasi se aud lanturi tarate pe jos..cea ce ii aminteste de sunetele lanturilor din care a incercat el sa scape. „E …el!” Si incearca iar cu disperare sa iasa din bluza alba cu maneci lungi care acum ii se pare ca il strange si mai mult, din ce in ce mai mult, imobilizandu-l total. „El e…sigur..dar cum? Doar e , trebuie sa fie mort, e imposibil…sa fi scapat? Nu…si totusi…” Gandurile lui se opresc brusc atunci cand sunetul lanturilor si al pasilor se opresc exact cand sunt foarte aproape de usa celulei lui. In momentul acela de liniste totala este cuprins de frica, incepe sa tremure si o transpiratie rece ii cuprinde tot corpul. Inchide ochii… Deodata simte niste maini pe el cum incep sa il tina, si altele sa il puna in pozitia de culcat. Deshide ochii si cu o putere care nu credea ca o mai poseda, ajutat de un flux de andrenalina ce ii strabate fiecare vena darama pe unul din cei 2 oameni ce incercau sa il imobilizeze. Din cauza fortei depuse in miscarea asta camasa lui se rupe intr-o parte si fara a mai gandi, cu mana eliberata, il ia la pumni pe cel darmat. „Esti mort…tu…trebuia sa fi mort…voi termina totul, MORI NENOROCITULE! MORI!” Celalalt il loveste pe Dan cu bastonul in cap si acesta cade pe podea..abia atunci isi da seama ca era deja a doua zi, ca cel pe care il lovise el era unul din gardieni. Imediat intra in camera si doctorul care tipa „La electrosocuri! Repede!” Cei doi il lovesc cu picioarele si apoi il iau. Il scot din camera si il cara pe hol. Acestia se opresc in fata unui salon dar doctorul se apropie de ei si le sopteste: „Jos”. Coboara la subsol si trec pe un coridor care pare ca face parte dintr-o aripa a spitalului care nu a mai fost folosita de mult. Dan nici nu mai poate sa isi ridice capul, sa vada pe unde este dus, singurul lucru pe care il vede este siroiul de sange care ii curge din gura…este dus intr-un salon care candva fusese alb dar acuma peretii sunt mucegaiti, o camera intunecata, cu un bec care imprastie o lumina slaba. In centrul camerei este un pat dotat cu niste curele. Perna este patata de sange, o pata care acopera jumatate din ea. Langa pat este o masinarie de electrosocuri. „Legati-l!” spune doctorul. Dupa ce este legat, doctorul ii trimite pe cei doi gardieni sa astepte afara, acestia uitandu-se ciudat unul la celalalt. Intotdeauna doctorul executa aceasta tehnica insotit…se uita lung unul la altul dar in final ies. Doctorul se apropie de Dan „Am primit o …comanda speciala pentru tine…cel pe care l-ai ucis se intampla sa aiba niste rude foarte…darnice cu spitalul acesta. Se pare ca ii vei urma.” Dan incearca sa tipe dar calusul din gura incepe sa ii preseze asupra gingiilor care incep sa sangereze si mai mult. „A, dar apropo, rudele au cerut sa fie prezente la executie!” In timpul acela usa se deshide si intra un barbat de vreo 50-60 de ani impreuna cu o femeie cam de aceeasi varsta. Femeia se apropie de pat, de capul lui Dan si ii sopteste „Vei primi ce meriti, mi-ai ucis fiul. Singurul meu fiu…a avut grija de sora ta bine de tot…a violat-o…a torturat-o…singurul meu regret e ca nu a apucat sa termine cu tine. A avut grija bine de tarfa aia, si acum vom avea noi grija de tine!” Si se indeparteaza de el razand cu o pofta ce il face sa stranga din pumni incat sangele sa inceapa sa curga din palme. Se imprastie pe pat si picura putin cate putin pe jos…Femeia se duce langa barbat si uitandu-se catre doctor ii spune: „Sa inceapa pedeapsa”. Dan incepe sa se zbata dar curelele sunt prea puternice ca sa se mai rupa. Musca din calus si o parte din el se rupe si cade in gura lui aproape inecandu-l…incepe sa tipe, sa strige cu o voce ragusita si cu ochii atintiti la tavan sperand la un miracol. Auzind ca tipa, doctorul da drumul la aparat si pregateste paletele cu graba iar barbatul tranteste usa si apoi o incuie. Dan se zbate frenetic si intorcand capul catre cei doi, priveste plin de ura..dar privirea se umple rapid de disperare cand vede ca doctorul apropie paletele de pieptul lui. Paletele ii ating pielea si atunci Dan simte cum tot corpul lui este strabatut de o durere sfasietoare, isi simte ochii si limba cum incep aproape sa arda si apoi totul se innegreste…doctorul dispare…durerea dispare…camera dispare….si totul devine o liniste totala cuprinsa de intuneric…
Deschide ochii si in clipa urmatoare o durere ii cuprinde incheieturile bratelor si picioarelor. Este intuneric. Incearca sa se miste si atunci isi da seama ca este suspendat de tavan prin niste lanturi. Mainile si picioarele sunt incatusate iar capul legat cu o carpa.. Miscarea lui produce balans care agita o lumanare aprinsa intr-un colt. Incearca sa traga aer adanc in piept, dar pe la jumatate, senzatia de voma il paralizeaza…Un miros puternic de cadavru ii umple plamanii. Deodata se aprinde lumina, acest fapt facandu-l sa tresara. Dupa ce lumina invadeaza camera isi da seama ca este suspendat la o distanta de circa 30 de centimetri de podea. Se uita in jos si observa ca pe podea, exact in locul unde atarna el, este facuta din sange uscat o pentagrama cat el de mare. Podeaua este neagra, toata camera este vopsita cu negru. Pe jos e un parchet de lemn mucegait, pe anumite portiuni umed. Peretii sunt scrijeliti de unghii iar in unele parti chiar se pot vedea unghii infipte in var si urme de sange. In raza vizuala a lui Dan este si lumanarea care sta langa o carte neagra. Biblia satanica. De partea cealalta a cartii sunt asezate un topor si un cutit. Incearca sa isi dea capul mai pe spate pentru a putea citi iscriptia de pe perete dar nu reuseste, gatul lui fiind foarte obosit. Vede doar o parte indescifrabila a unui cuvant. Renunta. „Ajutor! E cineva? Ma aude cineva? AJUTOOOOOOOR!” striga cu o voce tremuranda, cuprins de disperare si de frica in timp ce pielea toata se invineteeste din cauza frigului. Incepe o muzica de pian…niste suspine…si apoi o voce feminina incepe sa vorbeasca in franceza. (theatres des vampires – les litanies de Satan). Dan nu aude prea bine ca e o melodie si, auzind vocea feminina, incepe sa strige iar „Te rog, ajuta-ma! Te rog, ajutor!” Dar observand ca vocea nu se opreste, renunta…dupa ceva vreme isi da seama ca e o melodie. Aude o usa deschizandu-se. O usa metalica. Dar nu poate sa vada cine intra, vede doar niste pantofi negri. Aude niste pasi spre el…calmi.. ceea ce ii fura lui si ultimul calm pe care incerca sa si-l pastreze…In timp ce se apropie de el, mintea lui Dan este paralizata. Se apropie de el, se apleaca spre capul lui si vazand ca are ochii deschisi il intreaba: „Nu intrebi unde esti? Sau intrebarea preferata a tuturor, mai bine zis, de ce esti aici?” Dan deschide gura sa vorbeasca dar nu poate sa spuna nimic. Era o voce de barbat, placuta, surprinzator de placuta. Calma si intr-un fel ciudat…linistitoare. „Ce vrei?” intreaba Dan intr-un tarziu…”Ce vreau?…Hmm…sa iti arat adevarul. Sa te salvez.” Apoi incepe sa zambeasca…”am spus astea de atatea ori incat…incep sa cred ca ar fi mai putin obositor daca le-as scrie pe niste foi si ti le-as da sa citesti…dar ar fi ciudat, nu? Ar fi putin ciudat. Hai sa iti spun unde esti. Esti pe terenul de joaca al celor 2 zei. ”Si spunand asta il apuca pe Dan de gat si ii ridica brusc capul astfel incat sa poata vedea camera. Dan observa acum clar inscriptia de pe perete, si o citeste cu voce tare „Dumnezeu te uraste. Aici incepe iertarea.” Se uita si in sus si vede ca pe tavan era batuta cu niste nituri o cruce mare, metalica, de care erau atarnate lanturile care il tzineau pe el. Deodata capul ii este lasat liber, sa cada dar nu inainte ca Dan sa il vada si pe el. Cel care intrase in camera…nu arata deloc asa cum si-ar fi imaginat cineva ca va arata unul care ar putea face asta. Avea parul lung, de un blond natural si pielea foarte fina…trasaturi feminine si o frumusete care il faceau pe Dan sa ramana uimit. Ochii de un albastru spalacit, imbinat cu un verde deschis. Era imbracat cu o mantie neagra larga ce ii acoperea tot corpul. Dan este inca uimit de faptul ca nu simte dezgust ci…este atras de frumusestea aproape feminina a barbatului care pare sa fie de aceeasi varsta cu el. „Esti la granita dintre Rai…si Iad, nu ma urasti inca? Nu tzipi? Nu implori?”. Ii ridica iar capul cu o mana dar de data asta cu cealalta mana il intoarce putin astfel incat Dan sa poata vedea ce e in coltul din spatele sau. In spatele lui, in colt, era asezat un cadavrul unei femei, sprijinit cu spatele de perete…cu picioarele desfacute si cu mainile lasate cazute pe langa corp. Pielea e vanata si plina de taieturi si sange inchegat amestecat cu praf din perete si ceara se putea vedea pe ea. Venele de la incheieturile mainilor sunt despicate si sangele care a curs a format o balta in jurul cadavrului, sange care acum este uscat. Gura cascata si ochii deschisi, cu o privire disperata si in acelasi timp trista…atintiti spre usa. Pe pieptul ei este crestat un desen. O pentagrama in care este infipta o cruce, coltul de jos al pentagramei fiind in buric, crucea pornind de la gat. Dan se uita cu groaza la cadavru si dupa putin timp isi da seama ca e: „IOANA!! NUU, nenorocitule, te omor!!! TE OMOOORR!!!” in timp ce striga, capul ii este iar lasat jos, si barbatul incepe sa rada..apoi se indreapta spre usa si iese, lasandu-l pe Dan sa strige disperat dupa el. Muzica se opreste si dupa cateva minute Dan lesina.
Este trezit iar de o deschidere de usa si apoi un tipat de femeie. Deschide ochii dar nu e nimeni in camera intunecata. Aude o voce de barbat care vorbeste in latina si multe voci de femei care tipa..(theatres des vampires – preludium to madness). Usa se deschide si barbatul blond intra iar. „Te-ai trezit? Am dat destul de tare muzica?”…Dan incepe sa se zbata: ”Psihopatule!!!”
„Eu…psihopat?! De ce? Pentru ca incerc sa va salvez? Tu nu intelegi? Dumnezeu te uraste, pentru el nu esti decat un pion. El si diavolul se lupta care sa aiba mai multe suflete…e doar un joc, vezi? Dar noi suntem prinsi la mijloc, noi suntem pionii. Ai idee care e scopul vietii? SCOPUL VIETII ESTE SUFERINTA! Dumnezeu te uraste, Dumnezeu ne uraste pe toti. Nu intelegi? Viata este suferinta. El vrea sa suferim ca sa compensam pentru faptul ca suntem slabi. Pentru a putea fi mantuit trebui sa suferi! Si aici intervin eu. Esti asezat intre rai si iad, intre cruce si pentagrama. Tu vrei sa ajungi la diavol, asta vrea fiecare, prin dorinte, prin ganduri, prin fapte…totul…si chiar daca nu vrei, tot vei ajunge, pentru ca esti slab…esti om si omul este o fire slaba, prea slaba sa reziste. Dumnezeu te uraste. Eu te iubesc! EU VA IUBESC PE TOTI! Si va salvez…va trimit in rai prin suferinta…”…tace putin..se uita la cadavrul Ioanei: „M-a intrebat daca nu vad ca suferinta si provocarea mortii este rea…dar ea nu intelege…nimic din ce fac eu nu este rau. Este rau ca te trimit la Dumnezeu? Este rau ca prin suferinta eu iti redau posibilitatea sa intri in rai? El ne uraste..din cauza pacatului primilor. Si acum viata nu este decat un loc si un timp pe care ar trebui sa il folosim pentru suferinta, pentru pocainta! Nu este rau sa ucid, este rau sa las viata sa continue. Cu fiecare clipa in care viata continua, sufletul se murdareste de pacate… moartea prin suferinta este iertarea suprema. Absolvirea totala a pacatelor. De ce e viata un pacat? Vezi tu…exista un balans, o lege a compensatiei care ne stapaneste vietile. De fiecare data cand cineva zambeste…cineva plange. Cand cineva simte placere, cineva sufera…iar cand cineva simte mai multa fericire decat i se cuvine, ii fura altcuiva din portia de fericire. De aceea trebuie suferinta…sa scoatem fericirea din viata noastra, pentru ca cineva care intr-adevar o merita…sa o ia. Cum o va lua cel care trebuie? Aici se ocupa Dumnezeu.” Se opreste…si pe fundal se aud cantari de biserica..(cradle of filth – bathory aria)..incepe sa se roteasca in jurul lui Dan. „Durere…placere…durere….placere…iad…rai…sa inceapa iertarea”…Dan incepe sa se zbata iar „ Ce?? CE VREI SA IMI FACI? LASA-MA!”. Barbatul incepe sa se plimbe in jurul lui Dan si cand ajunge la picioarele lui: „Tot nu esti convins ca vreau sa te ajut nu? Tot nu esti convins ca de fapt eu iti vreau binele…daca ochiul pacatuieste impotriva ta, scoate-l, daca mana ta pacatuieste impotriva ta…taie-o. Daca ti-as da acum drumul, ai fugi. Si piciorul tau ar pacatui impotriva ta, si te-ar duce afara in lumea pacatului, departe de acest loc al mantuirii trupesti si sufletesti. Se duce in colt, ia toporul si ii reteaza piciorul drept de la calcai cu o rapiditate care nu l-a lasat pe Dan nici macar sa implore, ori sa isi dea seama de intentiile barbatului. Talpa cade pe jos, piciorul se tranteste de podea si sangele face o balta sub Dan care tipa de durere. „Nu te omor..nu inca!” Si spunand aceasta, ia perna in care sunt infipte cuie si o infige in piciorul taiat „Nu vreau sa mori exsangvinat, ar fi prea usor, o iertare prea rapida!” Cuiele se infig in carnea lui Dan si perna se umple de sange si incepe sa picure pe jos. Iar cuiul din centrul pernei, barbatul il infige in os cu o lovitura a cozii de topor. Se opreste…sta pentru un timp ascultand tipetele lui Dan. „Calea catre mantuire este prin iad…iadul trupului.” Tipul ia cutitul de jos si incepe sa ii cresteze pielea lui Dan, apoi picurand ceara pe rani…muzica de pe fundal incepe sa devina mai violenta…(disturbed – prayer) taiat..urla, dar tipul continua parca fara a-l auzi…dupa ce l-a taiat pe tot corpul, incepe sa ii faca pe spate aceeasi inscriptie pe care Ioana o are pe piept. Muzica se schimba si se aude o voce feminina…(theatres des vampires- pleasure and pain). Tipul se opreste din a-l taia pe Dan..care freamata de durere si sangereaza…stropii de sange se preling pe pieptul lui, pe picioare, pe fatza..pe par..si curg pe podea, creand o balta de sange prin care tipul calca. Se face liniste totala… Dan incearca sa il vada dar nu poate, statea langa talpile lui. Inchide ochii pentru a nu lasa sangele care se scurgea pe fata sa ii intre si in ochi. Aude un fosnet si cand deschide ochii vede ca barbatul blond se apleaca, ingenuncheaza…si apoi se intinde pe jos sub el, in balta de sange. Se pune exact sub el si incepe sa il priveasca direct in ochi. Incep sa se priveasca ochi in ochi..si apoi Dan intreaba „De ce Ioana?”
„De ce nu? Dezastrele naturale ucid la intamplare nu? Bombele teroristilor ucid la intamplare. Asa v-am ales pe voi doi. La intamplare. Dumnezeu ii ia pe oameni la intamplare. Nu ii ia pe …cei rai inainte sa comita fapta, si nu ii ia pe cei buni inainte sa sufere nu? La intamplare!” Cel de pe jos, isi descheie haina de pe el si o pune pe spatele lui Dan. Ramane gol, ceea ce il face pe Dan sa ramana total mirat…Barbatul, vazand reactia lui Dan, zambeste si apoi isi intinde bratele in pozitia de rastignire lasand sangele sa picure si apoi sa se prelinga pe corpul lui. „Vorbesti de Dumnezeu…de mantuire..cand tu esti un diavol…” spuse Dan incercand sa nu se uite la cel gol. Incearca sa se abtina fiindca, in ciuda groazei lui, curiozitatea se transforma intr-o atractie ciudata..aproape morbida. „Eu diavol? EU? Nu, in nici un caz…nu sunt nici diavol, si nici dumnezeu, sunt doar un pion al lor. Dar un pion care si-a inteles rolul. Care intelege planul divin. Unul care nu mai e orb!” si spunand acestea se uita la Dan si observa ca incearca sa nu se uite. Incepe sa rada si cu o mana ii forteaza capul sa se uite la el. Capul lui Dan este inclinat spre podea si sangele se scurge si pe fata lui, pe buzele lui, apoi pe nas, si apoi picura pe fata barbatului. Cu uimire si dezgust…vede ca cel de jos incepe sa isi linga buzele pline de sangele picurat, si apoi deschide gura pentru a-l bea. „Ce… naiba faci?” „Ma reinnoiesc…ma impartasesc cu sangele Lui. Esti creatia lui Dumnezeu..omul este facut dupa chipul si asemanarea creatorului.”..”Dar Adam nu a fost facut din trupul Lui!” „Da, asa e , a fost facut din tarana..tarana apartine universului si universul este facut de El si din El. El este universul si tot ce este in el. Si pamantul, iar noi suntem facuti din pamant, deci si noi. Si tu.. sangele lui este si sangele tau, carnea ta este si carnea lui, ma impartasesc cu sangele creatiei lui…” si spunand asta mai inghite putin sange si apoi se opreste…ridica iar mana si se apropie de fata lui Dan la vreo 5 centimetri. Atunci isi da seama ca acest barbat miroase a ceva foarte …dulce, ceva frumos…ceva ce ii aduce aminte de copilarie…dar nu mai tine minte exact ce este mirosul. „Ma impartasesc cu sangele si carnea lui!” si spunand aceasta il saruta pe Dan care,luat prin surprindere, nu mai are timp sa inchida gura…incearca sa ii muste limba, dar barbatul se tinea cu mainile de spatele lui si simtindu-i intentia incepe sa isi infiga degetele in taieturile proaspat facute. Dan incearca sa scape dar nu poate…si incepe sa tremure atunci cand simte ca sarutul…ii place. Barbatul se desprinde , se uita la el si vazandu-i expresia de uimire amestecata cu ura..isi da seama de gandurile ce ii strabat mintea. „Nu suntem toti la fel? Nu suntem toti facuti din carne si oase? Cu ce esti diferit de Ioana? Si cu ce e ea diferita de mine? Cu nimic. Suntem toti bucati de carne. Toti suntem facuti de acelasi creator si din acelasi material. Ti se pare ciudat ca iti place?” si zambeste..”Ar trebui sa ti se para firesc!” Se tine cu mana stanga de spatele lui, pe haina, si cu cealalta incepe sa il mangaie pe fata…”Si Ioanei i-a placut!” auzind acesta, Dan se zbate si ii musca mana atat de tare incat reuseste sa ii rupa doua degete. Atunci barbatul isi ia mana de pe el si cade in balta de sange. In cadere trage de haina, din al carui buzunar ies niste chei care se agata de o rana a lui Dan. Haina atarna de chei, si cheile sunt prinse in ranile de pe spate..desi simte o durere sfasietoare, Dan incearca sa se ridice si isi apropie mana de umarul drept de unde trage cheile rupand cu ele o bucata de carne cu piele. Barbatul se ridica de jos si se repede la mana dreapta a lui Dan, dar aluneca din cauza sangelui si cade cu mana muscata pe spatele lui. Cu ultima sfortare si cuprins de speranta, Dan reuseste sa ii infasoare lantul de gat atunci cand barbatul incearca sa se ridice. Il prinde si il strange pana cand acesta lesina si cade jos. Se chinuie sa isi desfaca mana dreapta din catuse…si reuseste, erau cheile bune, deoarece barbatul planuia sa il ucida pe Dan si apoi sa scape de cele doua cadavre. Se elibereaza si la cealalta mana, apoi la piciorul care mai ramasese prins, si incearca sa se deplaseze catre usa. Reuseste sa iasa, tinandu-se de peretii uzi si reci. Nu se mai uita inapoi, este disperat sa iasa…deschide usa, si vede un coridor…luminat. Urca scarile cu greu si lasa in urma lui dare de sange cu bucatele de ceara uscata care se desprinde de la taieturi si de la piciorul taiat. Este un coridor alb…care duce spre casa. Isi da seama ca a fost tinut intr-o pivnita, dar ce il surprinde pe el cel mai mult e faptul ca intre pivnita si ce urma e o diferentza enorma..ajunge in sufragerie unde se uita uimit…totul curat, luminat, si plin de icoane. Iese din casa, trece de curtea care adaposteste o gradina foarte frumoasa, plina de flori viu colorate. Trece de gradina si il cuprinde disperarea cand vede prin fata casei un drum de tara si nimic altceva….un drum de tara si de o parte si de alta doar camp. Cat vezi cu ochii..pustietate…nu are unde sa fuga..nu are cine sa il ajute..si chiar daca ar tipa dupa ajutor nu l-ar auzi nimeni..si daca l-ar auzi…l-ar ajuta? Gandurile astea disperate il cuprind in timp ce ingenuncheaza pe pamantul lipicios care se umple de sange facand o mocirla in jurul picioarelor lui. Se tine cu mainile de cap..”DE CE MA URASTI??” si incepe sa bata cu pumnii in pamantul umed de sange…si inlacrimat „Te…urasc..ucide-ma!” Plange…bate cu pumnii..si apoi..liniste iar…in mintea lui un vid. Se ridica de pe pamant, si fara sa gandeasca nimic, parca nu mai controleaza el corpul se intoarce in casa. Trece prin gradina cu privirea tintuita in fata..deschide usa de la intrare..calca pe covorul sufrageriei si cand sa coboare pe coridor, vede pe un dulap de langa coridor o carte neagra…asemanatoare cu cea din pivnita..”O Biblie?..” O ia in mana…deschide prima pagina si citeste ceea ce e scris cu un stilou. Il cuprinde uimirea, si scapa cartea pe jos…si repeta in gand …ca traumatizat..”Cu dragoste de la familie, noului preot Anghel”…coboara scarile…incet, tinandu-se de pereti..intra in camera si aude iar muzica care de data asta era diferita (linkin park – system). Barbatul inca era jos..Dan se apropie de cadavrul surorii lui, si se uita cu tristetee la ea..”Draga mea Ioana….” muzica devine foarte violenta (cannibal corpse – hammer smashed face). Si tristetea se transforma rapid in furie…se intoarce catre barbat si il apuca de gat cu mainile si il ridica rezemandu-l de perete. „TREZESTE-TE!! HAIDE!!! TREZESTE-TE!! Nu imi fura sansa, NU FII EGOIST!!! NU FI LAS!!”. Barbatul incepe sa isi revina…deschide ochii si atunci Dan incepe sa il stranguleze cu amandoua mainile cu o furie care ii curpinde tot trupul si care il face sa nu mai simta nici o durere. In timp ce il stranguleaza se uita direct in ochii lui si simte cu fiecare celula cum viata ii paraseste trupul barbatului. Si parca viatza s-ar scurge si mainile lui Dan simt asta. Si furia concentrata in corpul lui Dan este ca un foc care il arde..se simte de parca nu are sange in vene, ci foc, care ii strabate corpul si il arde. Si viata care pleaca incet din corpul barbatului il stinge. Nu il omoara, barbatul cade in fund si atunci Dan incepe sa il loveasca in fatza cu pumnii cu toata puterea, ii prinde de par si il da cu capul de perete. Sangele barbatului incepe sa sara pe corpul lui Dan si se imprastie in tot restul camerei. Dan il loveste cu toata forta si pe chipul lui apare un…zambet…un zambet care se transforma imediat intr-un ras dezlantuit. Stropi de sange cald se imprastie pe fataa lui Dan si atunci isi sa seama ca uciderea ii place…ii face placere si loveste pana nu isi mai simte pumnii amortiti. Se opreste din lovit, dar furia lui inca nu e potolita..inca ii este sete de razbunare..se duce sa ia cutitul de pe podea care se afla la 3 metri de el si cu el strans bine in mana se apropie de barbat si incepe sa il injunghie salbatic in gat, in piept…si apoi il taie pe fata si il loveste cu tacul cutitului…Dan oboseste..se uita la barbatul care devenise o..bucata de carne…si atunci isi da seama ce a facut..incepe sa ii para rau…incepe sa se mire cum a putut sa faca el asta..scapa cutitul din mana..se da trei pasi in spate si se uita la cadavrul Ioanei. Il cuprinde o liniste ce ii astampara furia..deodata totul se innegreste si simte iar o durere enorma prin tot corpul lui si deschide ochii. Doctorul si parintii criminalului raman uimiti…se uita unul la altul incercand sa gaseasca o explicatie „Dar…era mort!! Ce ati facut? Nu va pricepeti?”. Dar Dan nu mai aude nimic…cu ochii sangeranzi se uita la peretele din fata lui, unde vede o lumina. Si din acea lumina vede o forma umana..care pluteste spre patul lui..la inceput e doar lumina dar in timp ce se apropie Dan vede ca e ..Ioana. Ioana goala…taiata pe tot corpul…cu acel semn crestat pe piept…cu pielea sangeranda…si cu niste aripi imense ce se intind de la un perete la altul. Aripi negre…arse, si cu pene care cad la fiecare pas..dar cu privirea blanda si iertatoare…ii intinde mana dreapta din ale carei vene curge sange patand patul lui…”Ioana?….Ioana…iarta-ma!” si deodata simte iar durerea aceea al curentului electric prin tot corpul caci doctorul s-a apropiat sa ii faca inca o doza..incepe sa tremure…sangereaza..ochii incep sa arda..si totul se intuneca…liniste.

Anunțuri
5 comentarii leave one →
  1. August 12, 2009 11:56 am

    frate… tu trebuie sa-ti gasesti pacea cu Dumnezeu…Ii folosesti numele cam des… de la povesti (bune, de altfel 😉 ) la agatat tipe (ceea ce nu e chiar ok).
    all and all, mi-a placut ce-am citit aici – felicitari pentru punerea in scena a unei imaginatii admirabile!

  2. RaZi permalink
    August 12, 2009 2:01 pm

    Ma..dc sa nu fiu sincer..e interesant overall..2 kestii am d obiectat..faza cu muzik in paranteza..crade of filth am inteles..dar disturbed si linkin ..nsh..plm..asa..si a doua..faza cu cheia care i s-a agatzat n carne si tzoala agatzata d cheie..e prea..nsh..exagerat.PLM.ar trebuii sa faci scurt metraje mai bn

  3. August 12, 2009 5:04 pm

    cititi tot articolul!
    intr-o zi, va valora mult si va trebui sa platim ca sa citim ;)))

  4. renata permalink
    August 13, 2009 7:15 am

    seen one too many horror movies,dude!:D

  5. gaby8787 permalink
    August 14, 2009 3:25 pm

    imaginatie bogata mai ai,,,,bun ceea ce am citit, astept urmatorul articol, succes pwp ;)!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: