Skip to content

Gogonele din copilarie…

Martie 22, 2009

liarTineti minte cand erati mici si prosti? Eu tin minte vremea cand eram mic si prost! Chiar daca ma credeam geniu neinteles, acum realizez cat de prost eram. Bine…mai degraba prostut si naiv…nu prost de-a binelea…

De cate ori aveam ocazia sa spun ceva interesant, sa par amuzant sau sa atrag atentia…spuneam cate o fapta care mi s-a intamplat, dar aveam tendinta sa o modific, astfel incat sa fie mai captivanta…

Am spus odata cum ma plimbam eu pe la tara cu var-miu, Horia, pe o bicicleta, Pegas d-ala cu saua lunga, si ca nu aveam frane. Trebuia sa ajungem la gradina cu zmeura si ne grabeam. Eu am tara la Gornet, zona de deal. Evident drumurile sunt in panta toate! Si mergeam noi cu bicicleta, Horia in fata, eu in spate.Noi mai facusem drumul de cateva ori si stiam ce avem de facut. Coboram pantele in viteza mare, pentru ca urmau apoi pantele de urcat, care ne incetineau. Era simplu…Dar, niciodata nu ne-am pus problema ca la capatul celei mai abrupte pante sa dam de un cioban cu turma lui de oi…:| Fiind in viteza, nu vroiam sa omoram vreo oita…si nici pe cioban! Asa ca am pus picioarele jos (va amintesc ca nu aveam frane) si am inceput sa cotim bicicleta. Cu 10 metri inainte sa intram in turma, am cotit la dreapta…in poarta unui locuitor al Gornetului. Am strambat si roata, si poarta. Ce a fost minciuna la aceasta poveste? Ideea e ca eu le-am spus prietenilor ca in panta prindeam cu Pegas-ul 200 km/h . (MUHAHAHAHAA)

„Cat prindeai maaa?!”

„200 la ora!”

„Si ai pus frana cu piciorul?”

„Da.”

„AHAHAHAHAH! =)) ”

„Hai bine, nu 200…dar 80 tot prindeam!”

„Cum ma sa prinzi atata?”

„Pai pana mea, am depasit o Dacie!”

„AHAHAHAHAH…si sigur nu era parcata?” =))

„Nu…mergea!”

„Hai bine maaaa…fugi d-aci cu 200 la ora al tau!”

Si asta a fost prima. Au continuat multe altele. M-am contrazis cu ei de multe ori cum ca gandacii de bucatarie se regenereaza daca ii calci in picioare.(cu conditia sa nu fie intr-atat de calcati incat sa se lipeasca de asfalt!) Bineinteles ca iar s-a ras foarte mult pe tema asta. Dar eu eram asa de sigur ca am dreptate, incat i-am facut pe ceilalti sa mearga cu mine intr-o scara de bloc, sa calcam in picioare un gandac si sa-l punem pe cutiile postale, sa vedem daca a doua zi mai e acolo. Evident, seara am fost singur sa vad daca mai e acolo. Incredibil! Era…:| . Asa ca l-am luat si l-am aruncat. A doua zi, ceilalti au vazut ca nu mai era…dar tot nu m-au crezut. Teoria mea nu cred ca era chiar asa de buna, intrucat o auzisem la „Powerpuff girls”. Cartoon Network minte!!!

In fine…apoi am mai crescut un pic, am dat-o pe chestii mai serioase. Idioate, dar serioase! Imi puneam intrebari de genul: „Ma, daca prin absurd, s-ar taia planeta noastra fix pe jumatate, iar fix pe crapatura e un om care va trebui sa cada…unde ar cadea omul respectiv?” Eu spuneam mereu ca ar ajunge la mijlocul Pamantului, unde gravitatia e cea mai puternica…si ca ajuns acolo, omul s-ar despica si el, o jumatate ducandu-se pe o parte din planeta, si o jumatate pe cealalta parte a planetei! Cred ca si acuma ma doare capul daca ma gandesc… Ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa zic…uitati-va aici!gigel1

Voi ce gogonele faceati in copilarie? :>

Anunțuri
5 comentarii leave one →
  1. "domnisoara mea permalink
    Martie 22, 2009 12:32 pm

    Copii am fost , copii vom ramane mereu in suflet, vom trece si de varsta a „treia” si vom fi din nou copii! Multe am zis, multe am facut, dar acum imi aduc aminte foarte bine o zi de la gradinita cand cand eram cu o colega si ea zicea ca va avea 2 copii, dar eu 3 si ne intrebam cum vor incapea cei 2 respectiv 3 copii in burta noastra, Bineinteles am gasit o explicatie si am desentat cu degetelul pe burtica 3 cerculete zicand ca acolo se pozitioneaza deja copii nostri; povestea nu se termina aici, ci va continua raspandind zvonul si celorlate colege!Fericte eram ca vom avea copii,insa totul s-a spulberat in momentul in care o mamica care venise dupa piciul dansei ne-a zis de barza care aduce copii si ca pe noi tot barza ne-a adus :((!
    Ahhh…Multe sunt de povestit…

  2. vladinwonderland permalink
    Martie 22, 2009 1:50 pm

    bai tanakule… da-mi si mie bicla ta sa fac un drum pana la mare 😀
    cat despre comentariul Inei: ce mamica idioata, inseamna ca ea ori s-a futut cu barza, ori fi-su o sa iubeasca mult pasarile ca sa se bucure si el de copii 😐

  3. Dinte permalink
    Martie 22, 2009 2:25 pm

    Cate dezbateri s’au facut pe tema aia cu „Daca se desparte Pamantul in 2?”

  4. "domnisoara mea permalink
    Martie 22, 2009 9:32 pm

    spuneti si noua cate si ce dezbateri s-au facut pe tema”Daca se desparte Pamantul in doua”?! nu fiti egoisti:D

  5. renata permalink
    Martie 25, 2009 10:29 am

    frate, eu minteam de inghetau apele pana prin adolescenta, cand chiar incepusem sa cred ca poate mi se ascutise nasul din pricina asta! aveam o imaginatie debordanta si un discurs oratoric de exceptie, nu-mi venea sa cred ce-mi iese pe gura. in general, era vorba despre lucruri nemaipomenite, pe care nu le posedam decat in inchipuirea mea, sau despre oameni nemaivazuti pe care-i intalnisem, ascunzisuri secrete si tuneluri magice care duceau God knows where. It was fun, though… Ciudat este ca acum nu mai mint deloc, si as putea s-o fac cu mare usurinta, dar nu mi se pare drept. tocmai ca sunt prea sincera ma ia lumea de rea:(

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: