Skip to content

Hai sa ne spalam!

Martie 10, 2009

Ploaia care va cadea, pacatele toate ni le va spala…

rainman

Am ajuns de la facultate acasa. Afara ploua tare. Evident, nu am fost intr-atat de inspirat incat sa-mi iau o umbrela. Asta pentru ca atunci cand am plecat nu ploua. Am stat la doua cursuri, am rezolvat un sudoku de 2 stele, apoi un super-sudoku (6 stele), iar apoi un mega-sudoku(7 stele). Dupa ce mi s-au incins creierii, am decis sa ma indrept spre casa. Stupoare! M-a luat cu tremuraturi cand am iesit din incinta facultatii. Picaturile de ploaie faceau gropi in asfalt, eu eram imbracat neadecvat si trebuia sa merg 20 de minute prin ploaie. Si am mers. Dar nu m-a deranjat asa de tare. Am mers linistit cu mainile in buzunare, si am analizat tot ce se intampla in jurul meu. Fluieram nepasator, in ciuda faptului ca eram ingreunat de niscaiva litri de apa. Am observat cum odata cu vremea de-afara, se schimba si omul. Nu e normal! Priveam la chipurile oamenilor de pe strada. Toti aveau umbrele, si toti erau posomorati. Nici un zambet! Nimeni nu vorbea cu nimeni, se auzea numai zgomotul facut de cauciucurile de masina prin apa. Mai mult! Lumea era nervoasa. Multi injurau amar printre dinti, saraciti de bucuria unei zile frumoase. Intr-adevar, o vreme posomorata nu te incanta. Dar in nici un caz nu te face mai rau. Si am ramas un pic pe ganduri cand am vazut un grup de vreo 4 mici copilasi, saraci de altfel, care alergau fericiti in ploaie cu labele goale. Ei se distrau. Erau veseli! Radeau cu gura pana la urechi. Mi s-a parut amuzant. Poate in ceea ce priveste tristetea crunta a oamenilor, nu era de vina ploaia. Daca erau de vina umbrelele? Daca umbrelele sunt cele care iti umbresc viziunea asupra lucrurilor din jurul tau? Daca, de fapt, ploaia este cea care te spala de grijile de acasa? Pentru ca, sincer sa fiu, am stat in ploaie atata timp si nu m-am gandit la nici o problema personala…ci doar am observat! Oare inainte sa existe umbrelele, oamenii nu ieseau din casa cand ploua?

Anunțuri
4 comentarii leave one →
  1. "domnisoara mea permalink
    Martie 10, 2009 8:55 pm

    Toti ma intreaba de ce nu zambesc in poze?!Iata si un raspuns…sunt o exceptie…eu iubesc ploaia si-mi place la nebunie sa ma plimb prin ploaie cu sau fara umbrela. Adeseori zambesc (poate chiar rad ca o nebuna de fericire)si sunt foarte fericita cand ma aflu sub umbrela… pt ca doar atunci tot zambetul de-afara e al meu!!!:D

  2. blacklead permalink
    Martie 10, 2009 10:50 pm

    frumos…un exemplu clar ca ar trebui sa ramanem copii in privinta anumitor lucruri…copiii stiu sa se bucure de fiecare lucru si in fiecare clipa…nu-i asa ca a meritat sa stai in ploaie?macar pentru zambetul pe care ti l-au adus acei copii pe buze 😉

    ps:sa nu iti cumperi umbrela 😉

  3. vladinwonderland permalink
    Martie 10, 2009 11:32 pm

    nu pot spune ca ploaia ma indispune, mai mult ma plictiseste… dar stiu sigur ca sunt vesel cand e soare 😀

  4. TULLIA permalink
    Martie 13, 2009 9:56 pm

    Vreau să-ţi spun că eşti o fire foarte sensibilă!Ţie îţi place ploaia şi originalitatea.Tu vrei prin intermediul acesui text să transmiţi un mesaj nemaipomenit, adică faptul că lumea nu se mai bucură de nimic, nu-i mai interesează că plouă, nu-i afectează durerea altuia, nu mai simt că trăiesc………Dar, din păcate aşa e! Deci, fii aşa cum eşti, bucură-te din plin de tot ceea ce simţi că e frumos şi nu pierde din originalitatea ta. E foarte important sufletul omului!……..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: